marți, 4 august 2015

La farmacie

    Nu îmi mai găsesc cheile de la mașină. Sunt sigur că le-am pus pe comoda de pe hol, dar printr-un capriciu al sorții nu sunt acolo. De când ne-am mutat la țară, totul merge greu, dorm mai mult, când sunt treaz plutesc ca printr-o ceață, nu termin niciodată ce mi-am propus - cu toate că în fiecare zi îmi reduc planurile. M-am surprins într-o zi contemplînd că dacă o țin tot așa, mă vor băga toți în categoria celor ce beau toată ziua, se plimbă aiurea pe uliță, sau stă la poartă și întreabă lumea ce trece pe acolo ce mai face, unde se duce, da' ce treabă are prin locul ăla.

    Într-un final le găsesc. O mai întreb odată pe Mara dacă asta e tot ce trebuie să iau - Da, e tot - și plec. La farmacie la Bălilești nu are, la Poienița - nici acolo, ajung la Vlădești.
Farmacia era într-o casă cu etaj, la curte, un pic mai sus de postul de poliție. Curtea era plină de tei mari, ce dăruiau cu generozitate umbră din belșug oricui trecea pe acolo. Intru într-un hol de gară de cale ferată, în față scrie ”Elem Farm SRL - depozit”, fac dreapta și observ camera unde se vinde.
Acolo, o doamnă în vârstă, se agita să-și aranjeze cardul de sănătate într-un plic de facturi CEZ. Venise cu o rețetă. Mi-am zis că am de așteptat așa că mă așez pe un scaun disponibil și studiez încăperea.

    După ușă era pus un lavoar de tablă, cu un lighean de plastic albastru sub robinetul lui. Ligheanul era ridicat pe un suport de fier cu trei picioare, un pic ruginit. Un ceas de perete mi-a atras atenția cu ticăitul lui - farmacista și doamna în vîrstă făcuseră o pauză de tăcere. Era un ceas destul de mare, alb cu limbi negre, contrastul cromatic se pare că fusese criteriul pentru care a fost cumpărat. Sub el, pe un dulăpior, un prosop mov și un săpun pentru cei ce doreau să folosească lavoarul. Mai departe de-a lungul pereților erau dulapuri pentru medicamente, puține, însă aranjate de o așa manieră să pară pline. Algocalmin, detralex, ceaiuri de toate felurile, suzete, paste de dinți...

    Terminînd de studiat încăperea, mă concentrez asupra celor 2 persoane să văd de ce durează așa de mult.

F. - Metoprolol, 2 cutii, 120 de comprimate... am pus, Detralex 1 cutie, Gabaran 3 cutii ... din ăsta câte luați odată? - întreabă farmacista F.
B. - 3 maică, ... dar o să iau 2 de acum încolo... am văzut că dacă iau așa multe mă fac să vomit, zise bătrâna B. Dați-mi doar 2 cutii.
F. - Nu se poate. Programul nu mă lasă. Ori le iei pe toate, ori deloc.
Bătrâna bălmăjește ceva, speriată că programul nu o lasă să își facă propria variantă de rețetă.

F. - Click, click... click, click, click. Scoate cardul de sănătate al bătrânei din aparat și îi zice: Luați-l, că s-a blocat. Vă fac calculul din alt program.
Bătrâna ia cardul și începe iar să-l bage în plic, după care pune plicul într-o pungă Sensiblu, o împăturește de exact 4 ori, și bagă punga în plasă.

B. - Da' buletinul vă mai trebuie?
F. - Buletinul da, trebuie să vă trec datele aici.
F. - Click, click. În total, 236,24 lei cu reducerea de 5% vine 224,43.
B. - Vai de mine, dar luna trecută a fost un milion șase sute...
F. - S-a schimbat lista mamaie - țipă farmacista - s-au scumpit. Dacă vreți, vă dau grimodin, are aceeași substanță activă, dar e mai ieftin.
B. - Nu știu... să mă schimb acum pe altceva...
F. - E același lucru, doar denumirea e diferită...
B. - Bine, lăsați așa.

Scoate două foi de 50, ia restul și mai bombăne, umplîndu-și plasa de pastile:
B. - Nu mănânc mâncare, cât mănânc din astea... of of of...

F. (către mine) - Poftiți!

    Iau ce-mi trebuie și plec.